 |
| Alinerea de dimineata |
La chemarea lui Victor, se strang flacaii din colturile indepartate ale tarii si ne punem pe un praznic in frumoasa localitate Sibiel. Aici era prima innoptare. Spunem la revedere civilizatiei si ne pregatim sufleteste de o mare incercare.
Nu mult dupa ce se ivesc zorile, trupa este adunata si cu merindele in rucsaci, ne pornim incet la deal. Pedala cu pedala urcam pe drumul de vale ce duce de la Sibiel in fanetele de sus, spre zona Crintului si Creasta Porumbeilor.
Vremea insa ne ingreuneaza mersul, este innorat si drumul ud. Prima mare urcare de astazi ne costa 3 ore si multa energie. Incepem numaidecat, sa ne leganam in onduirile crestei ce se intind in fata noastra. Ploaia indaratnica si aburul norilor ce ne infasoara , ne refuza privelistea din jur, dar nu si entuziasmul de a fi pe plaiurile acestea frumoase. Si ne ducem si ne tot ducem, pana ce ne apare in cale un sat de pastori. Sus pe munte in fata noastra rasar acoperisurile rosii ale caselor din Jina. Dupa ce ne mai potolim setea si foamea cu de-ale gurii, dam frau liber bicicletelor si alunecam la vale pe un drum serpuit si abrubt. Ploaia mai rau ne uda si ne raceste, dar noi nu mai stim de cat ca trebuie, sa ajungem la popasul nostru cald si uscat. Acesta e pe drumul regelui, in locul numit Sugag.
De cu seara ne intindem voiosi la un ospat, multumiti ca prima zi a fost trecuta cu bine, ba mai mult, alti viteji se alatura drumului nostru. Acum eram in total 9 flacai.
Urmatoarea dimineata , ne luam ramas bun de la gazda si multumim pentru omenire. Drumul regelui ne arata calea si urmam in sus, mai hotarati ca cu o zi inainte. Parca nu mai e usor, pieptis luptam cu pante grele, ploaia si noroiul trag de noi inapoi. Foamea si frigul ne opresc din loc si ne ademenesc sa mai stam o leaca locului. Cu multa truda urcam pana in primul varf. Un caine negru ne intampina sus si ne calauzeste mai departe, pana la urmatorul popas. Suisuri si coborasuri se perinda pe sub rotile noastre si apa curge siroaie pe noi. De cat era drumul mai rau, noi mai tare ne incrancenam sa trecem mai departe.
Mai facem un popas sub un stejar mare si frumos care ne protejeza de ploaie si ne mai spunem oful. Pe vremea asta parca si coborarile se impotrivesc inaintarii noastre, caci temperatura scade si mai rau. Gasim noi insa un remediu si la popasul de la cabana Curmaturi, ne intarim cu un ceai cald cu rom. Cum sangele ne curge iara prin muschi, ne pornim mai hotarati la vale. La ultima parte flacaii se risipesc si merge fiecare dupa puteri, ca aveam de urcat la poarta raiului. Si nu e lezne drumul nici daca esti odihnit, apoi daca ai rabdat deja 7 ore de truda. Sus ne asteapta Sfantul Petru si ne primeste cum merita o ceata de haiduci obositi, cu de-ale gurii si bautura. Ospatul din seara asta este mai molcom, pentru ca maine va fi incercarea finala.
A treia dimineata ne uitam pe cer si vedem ca parca se indupleca de noi vremea, soarele bate pe varful Sureanu, cel mai mare din toate ziele de pana acum. Pornim la drum a treia oara si dupa ce trecem prin Golgota Sureanului, ne puteam mandrii ca am mai cucerit un varf de 2000. Picioarele sunt grele dar sufletul e usor si privelistea ne iarta astazi. Pe plaiuri intinse plutim pe cele mai inalte creste. Si la vale si la deal mergem voiniceste. Ciobanii cu oile sunt singurele fapturi ce ne vin in cale, dar ei nu prea cred ca vom gasi , vechea cetate dacica. Drumul se inchide in fata noastra si trebuie sa ne cataram cu greu prin bolovani si ierburi mari. Oricum drum inapoi nu mai avem asa ca dam inainte.
Cu cat ne apropiem mai tare cu atat ne e mai greu sa urcam si sa coboram tot ce ne apare in cale. Cand ne apropiem de ultima locul cu pricina, drumurile se deschid spre vale, dar sunt foarte intortocheate. Tasnim cu speranta in suflet ca zeii se vor indura de noi si ca gasim si noi ce am cautat atata amar de vreme. Norii s-au lasat pagubasi, vazand ca nu ne-au putut oprii din drum si soarele ne zambeste pentru prima data.
A vazut ca noi nu suntem pusi pe intors. Padurea ne inghite repede si la un loc cu luminis apare in calea noastra sacrul monument. Soarele radea si noi cu el, caci dupa trei zie si trei nopti ne odihnim la cetatea stramosilor nostrii. Obositi da fericiti suntem cu totii. Satisfacuti ne ducem la ultima gazda si aici ne intindem la un ultim ospat inainte sa ne intoarcem care de unde a venit. Ne strangem mana si ne promitem sa nu uitam ce am invatat in zielel acestea. Ca daca vrea capul pot si picioarele , daca iti promiti ceva apoi o faci orice ar fi si mai important, ca treaba faina vine numa cu munca grea.
Sanatate si izbande la toata lumea.
