Dacă ai participat măcar la un concurs în viața ta, sigur cunoști emoțiile specifice perioadei premergătoare cursei. Evident că depinde foarte mult cât de în serios ei lucrurile , cât timp ai investit în pregătire, ce ai de demonstrat și care îți este miza. Paradoxal la primele concursuri a fost nerăbdarea, presărată cu neliniștea și curiozitatea, pentru că mă aflam pe un teren nou, nu știam ce mă așteaptă ceea ce mă agită și mă ațâță totodată. Ulterior acesta s-a transforma în emoție, tocmai pentru că știam ce mă așteaptă și pentru că totuși știu că fiecare cursă e altfel, plus că vreau să mă autodepășesc mereu. Este un cocktail de emoții care poate la fiecare este specific, dar eu trebuie să recunosc că tânjesc după ele momentan. O perioadă lungă fără așa ceva mi se pare plictisitoare, sunt convins că nu sunt singurul, altfel nu s-ar explica explozia de oameni prezenți la toate concursurile din ultimul timp, fie ele MTB, alergare, triatlon șamd. Suntem competitivi dar în primul rând cu noi înșine, evident că nu ne dăm în lături la o întrecere între noi, atâta timp cât se bazează pe respect și corectitudine.
Pregătirea de concurs se folosește de emoțiile astea. Atunci devin super conștiincios, nu îngraș porcul în ajun, dar îmi aduc aminte de toate sfaturile primite și citite. Cu cât e mai lungă cursa cu atât începe de mai devreme. Sunt câțiva pași importanți:
Dieta: - cu câteva zile înainte perfecționez dieta. Dacă până acuma nu exagerez cu grija față de mâncare, înainte cu câteva zile evit grăsimile, pentru că nu sunt asimilate bine și mâncărurile grele. Pun accentul pe salate și paste care să facă renumitul ”
carbo-loading”. Am grijă să fiu hidratat, deci maxim două beri pe zi și în rest multe sucuri de fructe și apă cu isototnic. ( Dacă cursa e grea, proscriu berile pentru după cursă )
Planificare - cel mai important este să ai o hartă a evenimentelor în cap. Cum ajungi la locul cu pricina, să știi ce ai de făcut și de ce ai nevoie. Cred că îți dai seama cât de nasol ar fi să te antrenezi câteva luni , să bați sute de km cu mașina și să uiți acasă exact piesa sau echipamentul de care ai nevoie în concurs. Fie că ea ceaasul GPS, fie Buff-ul cu care ești obișnuit, sau chiloții norocoși, nimic nu trebuie uitat pentru că nu ai nevoie de emoții în plus.
Analiza traseului - ai fi uimit să vezi câtă lume pleacă în concurs fără nici cea mai vagă noțiune despre traseu. Majoritatea știu doar numărul de km și poate diferența de nivel generală. Sunt cam aceleași persoane care vin și se plâng că nu a fost bine marcat traseul. Multă lume nu înțelege ideea de concurs, mulți au impresia că venind la competiții le fac o favoare organizatorilor, nu invers. Adică nu au pus ăștia covor roșu pe unde să treacă stimabilul concurent? Ideea este că aceste competiții sunt tocmai pentru a descoperii frumusețile și sălbăticia naturii de a o cunoaște, nu de a urma impasibil un traseu prestabilit fără nici o brumă de judecată. Să nu mai vorbim că strategia de cursă atât de viteză cât și de hidratare și alimentare trebuie făcută conform profilului. Mic exemplu: la triatlon trebuie să știi clar unde ai timp să mănânci și să bei apă, degeaba te ia setea la proba de alergare și tu ai lăsat bicicleta cu bidonul plin în rastel la T2. Alt exemplu la MTB te poți alimenta pe porțiunile de urcare domoale sau pe fals plat. La alergare știi câtă apă îți iei cu tine în funcție de timpul care îl estimezi între punctele de hidratare șamd.
Psihicul - asta e partea cea mai grea și aici fiecare are modul lui de a se motiva. Eu fac de multe ori câteva exerciții de
Yoga, speciale pentru încălzire și pentru că mă liniștesc ( le folosesc înainte de concursuri sau de antrenamente foarte grele ).
Postrace - e fain să ai un plan și după, să te poți schimba și să stai comod să te bucuri de momentul acela de euforie după ce adrenalina lasă loc endorfinelor. Mănâncă repede și bea multe lichide imediat după cursă să grăbești refacerea.
