El Camino - ziua 8

”O zi de sâmbătă!”

Sâmbăta suntem obișnuiți să ne relaxam, astfel că am dormit cum spuneam, până la 08:30, astfel că la peste o oră eram pe șa, că se filma, sau mai bine spus, că ne dădeau ăștia afară cu toată bunăvoința lor pioasă. Dar de data aceasta, nu am plecat hărnicuți la drum, ci am profitat de soarele frumos și de centrul Leon-ului, eliberat de turiști. Am degustat un mic-dejun minunat cu croissante, lăptic și fructe, chiar în piața centrală din fața catedralei. Am făcut poze ca turiștii aia de îi tot văd eu prin Sibiu.
Sătui și satisfăcuți, am continuat pe Camino până ce, într-un târziu am ieșit din oraș. Absorbiți de căldură, cu care nu suntem încă obișnuiți în Spania, și poate și de la oboseala acumulată, am ratat drumul original și am luat-o pe o alternativă care mergea pe lângă drumul național.
Am ratat vreau să spun de o manieră atât de categorică, încât ne-am reîntâlnit cu el când mai erau doar 14 km până la destinația de azi.

Nu am pierdut mare lucru, în afară de faptul că am mers pe lângă un drum cam tranzitat, am câștigat cred în viteză și am văzut și cât de rău poate să fie să mergi prin "civilizație" prea mult, fapt ce ne va face sigur să apreciem mult mai mult, drumul de mâine care ne va duce pe Montes de Leon.
Am ajuns la destinația de astăzi după 5 ore lejere de pedalat și ne-am cazat la un nou adelbergue , aproape de centrul foarte drăguț al orașului.
Fiind sâmbătă, micul orășel cu arhitectura preponderentă datând din secolul XV, plus unele relicve romanice, răsuna de castaniete, ritmuri latine și vuiet de turiști.

După vizitarea obligatorie a orașului vechi, ne-am retras încet spre locul de dormit. Cu toată animația din jur și farmecul orășelului, nu putem totuși să ne luăm gândul de la  iminența dificultății traseului viitor. Mâine o să fie o probă dură pentru forma noastră fizică și psihică. Astfel că nu lungesc vorba și mă duc să contribui la sforăiala generală ca să mă trezesc o dată cu foșnitul general. Adios amigos!

ziua 9