Follow by Email

miercuri, 12 februarie 2014

Draga mea, mândra mea.

Astăzi am să abordez o temă actuală și de sezon. În perioada mult trâmbițatului și generatorului de profit artificial, ”Valentines Day” am să vorbesc despre iubire. Dacă nu ți-ai dat seama din prima am să afirm răspicat faptul că sunt dezgustat permanent de tot ce înseamnă, sărbătoare comercială care exploatează sentimente reale.  Dacă ai bani, dar ai puțin timp în general pentru partenera, prietena, soția, amanta ta, este ok să îi cumperi o inimioară roz, o felicitare scrisă cu ceea ce tu nu ști să exprimi, o invitație la restaurantul acela pompos, asta va reaprinde flacăra pasiunii, iar tu poți să stai restul anului ca un animal tranchilizat și obtuz, invariabil nereceptiv la ce înseamnă ea. Totuși nu arunc vina doar asupra regnului masculin care a luat cu asalt acest obicei american, pentru a-și mai spăla din păcate sau pentru a câștiga puncte în relație, pentru că nu e așa, este foarte ușor, nu numai să nu câștigi, ci chiar să pierzi puncte prețioase. Pentru cei care nu știu, există o formulă de punctaje în relație ( watch www.ted.com ). Aici vreau să arunc lumina reflectorului pe veșnic pițigăiate-le ne băgatele în seamă, fete, sau chiar femei, care au pretenția să fie ”ca lumea” și dacă au impresia că nu primesc destul, pun ”botic”, da din ăla subtil care apare peste 3 zile ca să nu se dea de gol și care vine sub alt pretext.
Ele sunt cele care cer inimioare, ieșiri în oraș și declarații siropoase, de parcă a avut vreo dată sau o să aibă vreo dată vreo valoare, sunt la fel de valide și de originale ca parfumurile din târg. Dacă vrei ceva real nu copia, la fel cum nu trebuie copiat un obicei comercial și adoptat , doar pentru că vedem așa la televizor. Nu zic să ne îmbrăcam toți în ii și opinci și să facem o horă în Piața Mare, dar cred că sinceritatea sentimentelor și certitudinea lor este secundar de fapt în acestă desfășurare de dulcegării amare. Fac pariu cu voi că cei care cumpără de pe centru inimioare și în general kitschuri sunt aceiași oameni, care rup ușile magazinelor de ”Black Friday” sau de Crăciun plus Paști. Sunt la fel de convins că nu știu semnificația reală a vreunui obicei strămoșesc în afară de tăierea porcului sau a mielului, nu are nici o încărcătură tradițională, culturală sau vreun sens anume de fapt, pentru ei. 
Asta este iubire adevărată, pentru mine.
Ca să revin la iubire, nu cred că este necesară o sărbătoare în care brusc toți să ne îndrăgostim, ăsta este doar în folosul celor care vând sau oferă servicii în domeniu, sau a celor care vor să se cupleze, evident că din pretext nu din pasiune autentică. Pentru cei care chiar se iubesc asta este un circ și un teatru ieftin, ei nu  au nevoie de sărbători, inimioare desenate, pictate, vorbe siropoase care nu sunt ale lor.   Încă un motiv pentru care nu trebuie o sărbătoare , este acela că iubirea adevărată este subtilă, este fină și elegantă , este pur și simplu o stare care nu poate fi zbierată în gura mare, afișată pe un banner, pusă pe Tv sau chiar pe internet. Iubirea adevărată este intimă și  chiar sfioasă, ca un vis la care dacă te concentrezi prea mult îl pierzi dimineața, poți să îl trăiești cu adevărat doar în acele momente. Când este forțată dragostea, se murdărește se răcește și se transformă într-un joc absurd. Am să pun o poză dragă mie care am făcut-o la nunta unui prieten bun și care arată un cuplu mai puțin ”comercial” și care nu apare la TV, unul sincer fără drame și artificii.